Duminică 04.10.2026 / 19:00
Sâmbătă 03.10.2026 / 19:00/ Avanpremieră - TNSM Sala Mare
Sâmbătă 10.10.2026 / 20:00/ Festivalul Internațional de Teatru Clasic Arad
Duminică 18.10.2026 / 19:00/ TNSM Sala Mare

OMUL CEL BUN DIN SÎCIUAN de Bertolt Brecht
După o traducere de Mihaela Bogza și Nicoleta Ciupercescu
Versurile de I.C. Mătăsaru
Versiune scenică: Dálnoky Réka, Bocsárdi László și Ovidiu Caița
֍ ֍ ֍ ֍
Regie: Bocsárdi László
Scenografie: Bartha József
Costume: Szőke Zsuzsi
Dramaturg: Dálnoky Réka
Muzică: Bakk-Dávid László
Coregrafie: Bezsán Noémi
֍ ֍ ֍ ֍
Lighting design: Bányai Tamás
Video design: Takács Ádám
Asistență regie: Tudor Dreve
Asistență scenografie: Sára Katalin Mihály
֍ ֍ ֍ ֍
Distribuția:
Georgiana Ghergu: Șen De/Șui Ta
Romul Moruțan: Vang
Ciprian Vultur: Zeu
Vlad Mureșan: Zeu
Tudor Dreve: Zeu
Raluca Mara: Doamna Sin
Carmen Frățilă: Femeia
Radu Botar: Bărbatul
Bianco Erdei: Șomerul
Sergiu Tăbăcaru: Tâmplarul
Alina Negrău: Proprietăreasa
Roxana Fânață: Cumnata
Ștefan Mureșan: Băiețelul
Tibor Székely: Bunicul
Andrei Gîjulete: Polițistul
Andrei Stan: Sun
Cătălin Mareș: Șu Fu
Ioana Cheregi: Doamna Iang
Carol Erdös: Bătrânul
Pusztai Judit: Bătrâna
֍ ֍ ֍ ֍
Durata: 2 h 
Vârsta recomandată: 14+
֍ ֍ ֍ ֍
Trei zei coboară pe pământ cu o misiune simplă: să găsească măcar un om bun.
Îl găsesc.
Shen De este generoasă, îi ajută pe cei din jur și încearcă să facă bine. Dar, foarte curând, descoperă că bunătatea are un preț. Că a-i ajuta pe ceilalți poate însemna să pierzi ceva din tine. Că, uneori, pentru a supraviețui, trebuie să devii exact opusul celui care ai vrea să fii.
Și atunci apare întrebarea:
Poți să fii bun și să supraviețuiești?
Bertolt Brecht nu construiește o lume în care binele și răul sunt ușor de separat. În lumea lui, oamenii sunt prinși între nevoia de a supraviețui, dorința de a-i ajuta pe ceilalți, bani, muncă, iubire, frică, putere și sărăcie.
De aceea, după mai bine de opt decenii de la scrierea piesei, întrebările din Omul cel bun din Sîciuan continuă să ne privească direct.
Ce facem atunci când nu ne mai permitem să fim buni?
Cât din noi suntem dispuși să sacrificăm pentru a rămâne oameni buni?
Și cine stabilește, până la urmă, ce înseamnă să fii bun?
În regia lui Bocsárdi László, povestea lui Shen De devine întâlnirea dintre fragilitatea individului și mecanismele unei lumi în care fiecare alegere are un preț.
Un spectacol despre bunătate, dar nu despre bunătatea ideală. Despre bunătatea care se luptă cu realitatea. Despre omul care vrea să facă bine și descoperă că lumea nu este construită neapărat pentru asta. Și despre acea parte din noi care, asemenea lui Shen De, trebuie să aleagă mereu între a fi bun și a putea merge mai departe.
֍ ֍ ֍ ֍
„Pentru Brecht, teatrul, cea mai socială dintre arte, trebuie să devină un microcosmos al societății în ansamblu, în care se dezbat cele mai importante întrebări de filosofie politică și se creează „alegorii simbolice și utopice” ale structurilor și relațiilor sociale. Filosoful și prietenul său Walter Benjamin definea sugestiv noile relații dintre public și performeri pe care le implică teatrul brechtian: Pentru publicul său, scena nu mai este „scândura care reprezintă lumea” (cu alte cuvinte, un cerc magic), ci o zonă agreabilă de expunere publică. Pentru scena sa, publicul nu mai este o colecție de cobai pentru exerciții de hipnoză, ci un colectiv de persoane interesate, ale căror cerințe trebuie satisfăcute. Activitatea teatrală a lui Brecht a fost dedicată creării și rafinării regulilor și tehnicilor pentru acest laborator de investigare a relațiilor interumane, cu scopul de a le înțelege cât mai științific și în amănunt, pentru a le putea apoi îmbunătăți sau schimba complet. Brecht era convins că pentru un astfel de demers e nevoie de mijloace estetice noi. Pentru descoperirea lor, va experimenta pe tot parcursul vieții, de obicei împreună cu colective artistice – prin repetiții și spectacole, prin cronici și poeme, prin discursuri publice și polemici estetice, prin piese educaționale și dialoguri filosofice. Aceste încercări și experimente se vor cristaliza, treptat, într o metodă originală de practică a teatrului politic, iar Brecht va deveni unul dintre cei mai influenți oameni de teatru din secolul al XX lea. Probabil numai scrierile lui Konstantin Sergheevici Stanislavski și cele ale lui Antonin Artaud au avut un impact comparabil. Influența lui Brecht este însă mai amplă, depășește sfera teatrului, teoriile și metoda sa fiind obiect de studiu, inspirație și polemică în domenii diverse, de la cinema la filosofie politică marxistă, studii feministe, publicitate sau game design.” (David Schwartz)
֍ ֍ ֍ ֍
Bertolt Brecht (1898–1956) a fost poet, dramaturg și reformator al teatrului german, una dintre figurile majore ale teatrului european al secolului XX. Opera sa a transformat radical convențiile teatrale ale epocii, punând în centrul teatrului relația dintre individ și societate, mecanismele puterii, inegalitatea socială și responsabilitatea individuală.
Născut la Augsburg, Brecht a studiat medicina la München și a lucrat, în timpul Primului Război Mondial, într-un spital militar. Primele sale piese, printre care Baal și Tobe în noapte, apar în anii 1920, perioadă în care dezvoltă o atitudine profund critică față de valorile burgheze și față de societatea care se confrunta cu consecințele devastatoare ale războiului. La Berlin, începând din 1924, colaborează cu personalități importante ale teatrului german, precum Max Reinhardt și Erwin Piscator, și cu compozitorul Kurt Weill, alături de care creează Opera de trei parale și Ascensiunea și prăbușirea orașului Mahagonny.
În această perioadă se conturează teoria teatrului epic, prin care Brecht propune o alternativă la teatrul bazat pe identificarea emoțională și pe iluzia scenică. Spectatorul nu trebuie să uite că se află într-un teatru și nici să accepte pasiv lumea prezentată pe scenă ca pe o realitate inevitabilă. Dimpotrivă, trebuie să păstreze o distanță critică față de personaje și situații și să fie încurajat să reflecteze asupra cauzelor sociale și istorice ale acestora.
Conceptul de Verfremdungseffekt, tradus prin „efect de distanțare” sau „efect de înstrăinare”, devine unul dintre principiile fundamentale ale teatrului brechtian. Prin diferite procedee scenice – adresarea directă către public, cântecul, comentariul, întreruperea acțiunii, expunerea mecanismelor teatrale sau schimbarea perspectivei – spectatorului i se amintește că urmărește o reprezentare și este invitat să privească critic comportamentele și relațiile sociale prezentate.
Brecht devine marxist la sfârșitul anilor 1920, iar perspectiva materialistă asupra societății va avea o influență importantă asupra dramaturgiei sale. În 1933, odată cu venirea naziștilor la putere, este obligat să plece în exil. Cărțile sale sunt arse în Germania, iar cetățenia îi este retrasă. Trăiește în Scandinavia, apoi în Statele Unite, unde continuă să scrie unele dintre cele mai importante opere ale sale.
Perioada exilului este și una dintre cele mai fertile etape ale creației sale. În acești ani scrie Mutter Courage și copiii ei, Viața lui Galileo Galilei, Domnul Puntila și sluga sa Matti, Cercul de cretă caucazian și Omul cel bun din Sîciuan. Piesele sale iau forma unor parabole în care situațiile individuale devin modalități de a examina probleme sociale mai largi: războiul, exploatarea, sărăcia, responsabilitatea, relația dintre bani și putere și dificultatea de a rămâne moral într-un sistem bazat pe inegalitate.
Omul cel bun din Sîciuan, scris în perioada exilului, pornește de la întrebarea dacă este posibil ca un om să rămână bun într-o lume în care supraviețuirea presupune adesea compromis și competiție. Întrebarea fundamentală a piesei nu este doar dacă omul poate fi bun, ci și în ce fel de societate ar putea bunătatea să devină posibilă fără să se transforme într-o formă de vulnerabilitate sau sacrificiu permanent.
În 1949, Brecht revine la Berlin și, împreună cu soția sa, actrița Helene Weigel, pune bazele Berliner Ensemble, companie care devine unul dintre cele mai importante centre ale teatrului brechtian. Aici își dezvoltă și aplică principiile estetice și politice prin montarea propriilor texte și printr-o cercetare continuă asupra relației dintre actor, personaj, scenă și spectator.
Brecht moare în 1956, la Berlinul de Est, în urma unui infarct. Moștenirea sa artistică depășește însă contextul politic în care a fost creată. Teatrul său continuă să influențeze dramaturgia, regia și pedagogia teatrală contemporană printr-o întrebare esențială: poate teatrul să nu se limiteze la a reprezenta lumea, ci să ne determine să o privim critic și să ne întrebăm dacă și cum poate fi schimbată?
 

Bilete disponibile la Agenția Teatrală (str. Horea nr. 6) ori online la https://www.entertix.ro/evenimente?s=teatrul+de+nord